Acum cateva zile am vazut lemnul asta putred zacand intr-un sant: cuiele infipte in el si gradul de deteriorare imi arata ca a muncit din greu la vreo casa. E momentul sa-l ajut sa se odihneasca, mi-am zis.
M-am gandit la Nemo, capitanul de pe Nautilus, submarinul descris de Jules Verne. Asa ca voi "scrie" o poveste cu alama, lemn, piele tare de vita si coarne de bivol (?) Alama e arsa in foc de lemne, ca sa fie asemenea metalului incercat de apa sarata a oceanului, iar lemnul e intarit cu curele de piele groasa, cum numai marinarii batrani au mai vazut.
Chestia maro cu coada verifica din cand in cand daca-s toate la locul lor.
Iata-l pe Nemo, gata sa se scufunde in abisul inconstientului (ma rog, "buteliile" alea de oxigen a durat ceva timp pana sa le umplu cu aer, alta idee nu am mai avut dupa ;)