Am schizofrenie. Bine, nu eu- lacatul meu are. E lacatul pe care-l folosesc sa inchid vestiarul de la sala de sport. Din cand in cand imi joaca feste.
Adica isi schimba cifrul singur. In fine, cred ca eu i-l schimb, dar nu-mi dau seama. De asta mi-e si frica de el. Penultima oara l-am lasat in geanta si...nu l-am mai putut deschide un timp. A acceptat sa se deschida dupa un timp, cand am uitat cat m-a enervat.
Ultima oara lacatul meu s-a "suparat" pe mine taman cand sa plec din vestiar. Am constatat cu groaza ca nu mai aveam acces la hainele mele. M-am enervat infiorator. Nicio combinatie numerica nu-l deschidea. Sincer, nu-mi venea deloc sa sa apar in fata celor doua receptionere in prosop, rugandu-le sa ma ajute sa ajung la pantalonii proprietate personala! Mda... am rupt incuietoarea dulapului (da, suna urat, dar practic am indoit o tabla) si m-am hotarat sa-l las acolo - pe el, pe lacat.
Peste trei zile, m-am dus linistit la sala, gandindu-ma ca intre timp a fost taiat de cei de la paza (nu ai voie sa lasi dulapuri incuiate). Am imprumutat un lacat (normal) de la receptie si m-am dus tinta la vestiar. Ei bine, cand am intrat in vestiar am inghetat: lacatul meu ma privea zeflemitor ;)
Mi-am lasat echipamentul de sala langa dulapul cu pricina si, cu o stare de spirit noua, am incercat codul numeric pe care-l stiam. Ei, n-a mers. Dar de data asta, mai linistit, am mai incercat cateva combinatii. Si... s-a deschis! Pam, pam!
Bine, acum ma gandesc la doua variante:
- prima varianta: cand sunt linistit pot sa inteleg si sa trec peste o problema, accesand cine stie ce date lipsesc mintii mele rationale (ca doar de aia-i o problema problema)
- a doua varianta: lacatul meu are schizofrenie.
Pana ma lamuresc, il tin incuiat. Il astept sa se deschida ;)