Trecem prin situatii care ne incearca structura de rezistenta a sistemului pe care-l numim noi personalitate. Si atunci corzile acestui mare "pian" intern vibreaza, consumand energie sau, din contra, dand energie.
Mi-am propus sa vad cu ajutorul unui test cum se "misca" personalitatea intre diverse evenimente, unele stresante, altele placute. Si astfel am folosit chestionarul de personalitati accentuate, o data imediat dupa un eveniment care a atins dureros structura de profunzime a personalitatii, a doua oara dupa trecerea unei perioade de timp si interactiune reconfortanta cu planul social.
Dimensiunile masurate de testul folosit:
- demonstrativitate (sociabil, vorbaret)
- hiperexactitate (rigoare),
- hiperperseverenta (vindicativ, razboinic)
- nestapanire (impulsiv)
- hipertimie (tonus emotional, energie si optimism)
- distimie (lipsa energiei, necomunicativ)
- ciclotimie (instabilitate emotionala)
- exaltare (impresionabil)
- anxietate (timiditate)
- emotivitate (manifestarea compasiunii, trairi emotionale intense)
Dupa cum zice poza de mai jos, tendintele variaza intre niste limite, trecerea acestor tendinte peste anumite cote dand "culoare" clara comportamentului.
Dupa trecerea de "hop", scade energia consumata in stari emotionale neplacute (distimie 2 <distimie 1), creste echilibrul emotional (exaltare 2 < exaltare 1) si creste capacitatea de interactiune (demonstrativitate 2> demonstrativitate 1). Totodata, creste cantitatea de energie de care dispune personalitatea examinata, energie care se poate investi in actiune, optimism si curiozitate (hipertimie 2> hipertimie 1). Ambele teste masoara coerent acelasi sistem, corelatia Pearson dintre ele fiind un uimitor (stiu ;) ca va place statistica) 0,91.
Sau, ca sa zic precum Galileo Galilei: "Si totusi se misca !"